Iubire adevărată și iubire toxică, cum să le recunoști înainte de a te răni pe tine însuți?
Cred că de termenul „dragoste toxică” s-a abuzat și acesta este adesea folosit greșit. Două persoane care nu se pot separa cu afecțiune după un anumit timp petrecut împreună, se califică cu siguranță ambele drept persoane toxice. O iubire, dacă este toxică, nu este iubire, este un alt lucru, este manipularea, dominație, nevroza împărtășită.
Eu, încredințându-mă definiției aristotelice a iubirii ca întâlnire între doi oameni nobili care oferă binele pentru celălalt si pentru ei înșiși, aș spune că lucrul fundamental este să te asiguri dacă cealaltă persoană este nobilă și dacă are grijă de tine. A fi nobil se referă la o bunătate a minții, la principii, la interese personale, la o anumită maturitate … nimeni nu este complet nobil, totuși este important să știi să identifici dacă viața celuilalt evoluează pozitiv.
Nu este ușor, pentru că te afli in acea stare de îndrăgostit, dar dacă ierti anumite lucruri, atitudini, sentimente, emoții care nu sunt ceea ce ai dorit, atenție: încerci să te convingi că este cineva care merită, în timp ce realitatea îți oferă indicii că nu este o persoană cu minte nobilă.
Pentru a vedea dacă are sau nu grijă de tine, adică dacă ești o prioritate în viața lui, nu ar trebui să lase loc pentru îndoieli. Combinația fatală, cea care te doare, este tocmai combinația acestor două elemente: lipsa de noblețe sufletească combinată cu prioritatea rezervată celuilalt.
Ce vreau să spun este că iubirea, mai mult decât o întâlnire copleșitoare, este mai presus de toate un proiect personal. Fără a urma această cale a nobilimii, fără o anumită construcție a propriei personalități, a ego-ului pe o bază etică, este foarte dificil să ajungem la iubire.
A scăpa de dragostea ce iti face rau este posibil, dar cum poți să te pregătești să nu repeti aceeași greșeală?
Întrebare excelentă.
Nimic nu este mai de condamnat decat cineva ce începe o poveste de dragoste fără să creadă profund in ea, punându-și iubirea sub observație, oscilând între un da și un nu.
Cine iubește cu ochii larg deschiși, dar în același timp păstrează o mică carte în care scrie greșelile și slăbiciunile celorlalți, nu este altceva decât un contabil blestemat al iubirii.
Unul care cântărește dragostea pentru a decide dacă ar fi demn de o relație mai bună, este mai de dorit să se dedice lumii bancare.
Este de la sine înțeles că cineva îndrăgostit cu adevărat vă va vorbi despre iubirea lui așa cum este: ceva stratosferic, cu calități supraumane și starea sa de har. Aceasta este iubirea asa trebuie să fie și iubirea.
Cei care nu sunt așa sunt cei care au o problemă.
Cei care iubesc, iubesc cu adevărat, sunt adevărații eroi ai iubirii, vieții și existenței. Prin urmare, singurul lucru pe care trebuie să îl învețe este: să intre în dragoste goi și fără apărare, dar la primul semnal fizic sau emoțional sa stie să se retragă, să vada realitatea, să o înțeleagă, să plângă și să plece. Chiar dacă problema este că persoana iubită este atât de importantă încât o ierti pentru tot, există totusi lucruri de neiertat, de necontestat.
Cunoașterea, privirea realității în față și plecarea este singura rețetă in acest caz