Consilierea pentru cupluri este în primul rand un „spatiu” in care cuplul îsi permite sa înțeleaga mai profund criza care a aparut în relația lor. Acest spațiu poate permite cuplului sa suspende deciziile cu privire la viitorul lor pentru o perioada de timp si sa utilizeze calea de consiliere si eventual psihoterapia. Sa sondeze motivațiile reciproce privind posibilitatea de a-si continua legatura sau de a o întrerupe cu o separare.
În consilierea de cuplu, modelul meu de lucru este orientat spre observarea modului în care stau împreuna, pe asteptarile reciproce cu privire la dorințele personale si comportamentul relativ al partenerului, pe calitatea dinamicii relației si pe calitatea dimensiunii de reciprocitate.
Se poate spune ca un cuplu vine la terapie nu numai cu propria sa istorie de cuplu si cu povestile individuale ale copilariei si adolescenței partenerilor, ci si cu modalitațile si caracteristicile prin care sunt astazi împreuna.
Acest lucru trebuie cercetat si înțeles.
Se întampla adesea ca acțiunea de a solicita consilierea in cuplu sa inceapa cu una dintre cele doua persoane. Este mai rar ca ambii parteneri de comun acord sa decida sa mearga la un psihoterapeut.
De asemenea, se întampla ca una dintre cele doua persoane din cuplu sa fie motivata sa ceara sfaturi, iar cealalta mai putin motivata. În aceste cazuri, propun persoanei care apeleaza sa acceseze singur interviul.
Obiectivul primului interviu va fi ca persoana care a facut solicitarea sa accepte dificultatea sa in luarea deciziei de a suna la psiholog si sa înțeleaga daca exista spațiu care sa permita celuilalt membru al cuplului sa intre în timpul întalnirilor ulterioare.